Draga mea,

Draga mea,

Iti marturisesc,iti scriu cu durere.Ma apasa pe suflet un chin nespus si nu e chip sa nu mi-l arat avand in vedere lumea in care traim.Nu cunosc pricina ce le cauzeaza altora dorul,dar mie,mie,scumpa copilarie tu mi-l provoci.Nu o spun cu rautate,nici intr-un fel prin care,nu stiu,ar trebui sa te simti vinovata,nu,o spun doar cu durere,o spun doar ca sa stii ca mi-e dor de tine,si ca nu,nu pot sa invinovatesc pe nimeni.

Viata,draga mea,mi te-a luat,si pentru ca traiesc intr-o lume minunata plina de copii,imi amintesc de tine,de fiecae moment din trecut,de fiecare dragoste platonica,de fiecare suras,de prietenii mei.

Mi-e dor de printul meu din povestile cu zane,mi-e dor sa ma cred a fi o printesa,mi-e dor de livada inflorita ce ma purta intr-o lume magica plina cu miros de aprilie.Mi-e dor de soarele de atunci,de leaganul proaspat vopsit in rosu,de vantul ce batea lin prin paru-mi desfacut.Mi-e dor de oamenii de atunci,pentru ca unii dintre ei nu mai sunt ce pareau a fi,mi-e dor de cerul albastru plin de nori albi si jucausi,de verdele intins peste tot,de cantecul pasarilor.

Am incercat,sincer,chiar am incercat sa te mai tin langa mie,dar nu s-a putut,cred ca era momentul sa ne spunem "la revedere",dar nu-i nimic,te am in suflet,de acolo nici gand sa te scot.

Ti-am zis,sunt inconjurata de multi copii,iar asta,ma intinereste si ma maturizeaza in acelasi timp,si nu ma pot plange,dar ce sa fac,mi-e dor de tine.

Mi-e dor de papusa-mi preferata,de tine,de chipurile oamenilor ce nu pareau incarcate de griji,mi-e dor de acea lume,lumea mea,pe care mi-a cusut-o singura,asa cum am putut,am pus petic langa petic,si ai iesit tu,copilarie.

Ma intreb daca ceilalti copii,acum maturii de ei,se mai gandesc la tine.Daca prefera o ora cu bunicii sau o ora prin oras hoinarind cine stie pe unde.Aceste lucruri..simple...pentru maturii de ei..sunt asa de nesemnificative,sunt rusinati,cum sa-si aplece nasul,cum sa se ma intoarca la oamenii din trecut.ei acum sunt mari si stiu totul,ce sa zic..Or sa ajunga frustrati si chinuiti de viata pe care si-o fac,iar acum,da,pot spune cine sunt vinovatii,ei sunt!

Mi-e mila de ei.Ma intreb ce o sa faca atunci cand o sa aiba copiii lor?Ce o sa le raspunda atunci cand propriului copil o sa-i intrebe daca se uita la desene animate cu ei?O sa-l respinga motivand prin uzatul"Nu am timp,si oricum sunt mare eu,desenele sunt pentru copii"?Domane,ce dezamagire vor provoca in sufletul copilului!Vor suporta sa-l vada trist?E un motiv cel spus mai sus ca sa nu petreci timp cu copilul tau,ca sa nu-i vezi reactiile,sa nu vezi cum traiesti fiecare moment,cum se bucura,cum rade,ce crede?PROSTII.

Mi-as dori,draga copilarie,sa pot pune pe mai multe DVD uri toate desenele animate pe care le iubesc,si mi-as mai dori,timp destul si culori sa pictez ce-mi trece prin cap,si as mai vrea sa am poze vorbitoare....

Da,asa cum spune regretatul Paunescu,"Eu n-am sa ma fac bine niciodata/Mereu voi suferi de-o boala grea..",acest lucru il pot afirma si eu,da,n-am sa ma fac bine niciodata,si decat ca ei,mai bine ca mine,nu vor sti niciodata minunata lume a copiilor,a ta,draga copilarie,pentru ca o refuza,si imi pare rau pentru ei,vor fi saraci mai tarziu,vor deveni superficiali,vor deveni "la fel ca ceilalti",nu vor fi "altfel",nu vor sti care este adevaratul castig la vietii!Si...cred ca as putea spune si versurile eternului Eminescu,dar modificate putin:Traind in cerul vostru stramt,problemele va-nconjoara,iar eu in lumea mea ma simt,copilul de odinioara!

P.S.:mi-e dor de tine...