Ce-ar fi lumea fara prieteni?Un Titanic rupandu-se in doua,o furtuna puternica ce distruge totul in cale,intuneric,tristete,singuratate....
Asta simtea si Jess,iar atunci cand o presupusa prietena o trada,ca sa zic asa,era cat se poate de dezamagita.Nu intelegea de ce oamenii care se gandesc atat timp la un plan diabolic gen"cum sa o scot pe colega-mea intr-o lumina prosta in fata baiatului pe care-l place"(pentru ca fie vorba intre noi,invidia este atat de mare,cum este o persoana mai placuta cum "pac" sa-i dam una in moalele capului),de ce nu s-au gandit la un plan prin care sa le faca o bucurie parintilor,sau bunicilor,sa aduca putina lumina,bucurie in jurul lor,dar nu....in niciun caz...lasa ca e mult mai usor sa facem rau decat bine...
Ne-am plafonat,privim superficial,lucrurile simple,aparent neimportante,sunt de o semnificatie puternica,dar avem nevoie de ochi,si mai ales de ochii sufletului,pentru ca asa sunt se spune,ochii sunt oglinda sufletului...Suntem dependenti de o anumita persoana,de ce trebuie sa ne spuna cineva atunci cand gresim,de ce nu ne dam singuri seama.si ideal ar fi inainte sa o comitem,constiinta noastra sa lucreze rapid si sa ne impiedice sa aducem suferinta.Dar,"constiinta"ce cuvant complicat...Ne trebuie exercitiu,pentru a putea face ceva, avem nevoie de exercitiu,normal,dar intotdeauna vom alege calea cea mai usoara,calea care nu ne da batai de cap...evident...ce- s alea?...
Viata ei,devenea mult mai frumoasa,si asta pentru ca avea cu cine sa vorbeasca despre "N" lucruri,avea incredere,comunicau,lucrul cel mai important alturi de respectul reciproc.
"Emily,hai la etaj"-Jess,prima pauza.
"Emily,hai sus!"-Jess,a doua pauza.
"Emily,hai sus!"-Jess,a treia pauza.
"Mult timp mi-a luat sa-mi dau seama de ce tot vrea sa urce in fiecare pauza,dar in fiecare pauza.In fiecare zi de scoala,in fiecare pauza,o gaseai pe holul de la etaj,vorbind,razand,si iar vorbind.Imi placea s-o vad asa,nu stiu de ce,dar imi placea enorm."-Emily
"Aveam nevoie sa petrec mult timp cu acea persoana minunata,si nu-s doar cuvinte,nu e doar impresia mea subiectiva,e realitatea.Aveam asa mari emotii cand stateam in fata lui,mereu vorbeam cu mine in timp ce-l ascultam,si-mi ziceam"sa nu cumva sa rosesti","sa nu cumva sa razi isteric","sa nu cumva sa..","sa nu cumva sa...".Mi se parea ca sunt o carte deschisa,dar decat sa fi ramas inchisa,mai bine asa."-Jess.
"Stiam ce simte,si cred ca si eu simteam,pentru ca mereu eram gelos cand o vedeam ca vorbeste si cu alti baieti,si nu intelegeam de ce.Voaim sa vorbeasca numai cu mine,bine,stiu ca suna suuper posesiv,dar asta imi doream."-Nicolas.
Si,pentru ca nu pot rata un lucru foarte important legat tot de relatia celor doi,si pe care trebuie sa vi-l spun,este acela ca,desi erau prieteni,lucru pe care si ei il credeau,lucru pe care voiau sa-l creada toti,eu nu-l pot crede.Poate ca exteriorul spunea altceva decat spunea interiorul,dar ochii lor vorbeau,nu se poate ,altfel povestea lor s-ar fi rezumat doar la o simpla prietenie,dar aceasta s-a amplificat,creionad astefl, o poveste unica,speciala,doar a lor,si pe care nu o vor intelge multi.
Asadar,erau prieteni,sa spunem,prieteni intimi,pentru ca lui i-a dezvaluit secretele ei,pentru ca in el a avut incredere,pentru ca in el a gasit o persoana minunata,o persoana calda,o persoana speciala.(11)
...Va urma...
No comments:
Post a Comment