Fericire

Sunt zile in care ma simt de parca as fi evadatat prin propria-mi lume ,de care fug,si iar fug si as vrea sa fug si sa nu ma mai uit inapoi,sa nu ma mai intorc in acesta,dar nu stiu ce ma tot tine de picioare si nu pot alegra,precum mi-as fi dorit ,ori poate ca alerg intr-un alt timp,intr-o alta dimensiune,fiindca tot ce ma inconjoara se misca la o viteza uluitoare ce ma amteste. Cad obosita .De fapt nici n-am alegrat.De fapt nici macar n-am evadat.De fapt totul este in constiinta-mi care-mi spune ce sa fac,si desi as vrea,nu pot sa plec.Trecutul,amintirile ma tin acolo,in acea lume.Nici n-as sti cum s-o definesc,ce-as putea spune despre ea... Dar,daca ma gandesc mai bine,traiesc intr-o lume galbena.Lanuri nesfarsite de maci sunt reduse tot la acesta culoare.Lanuri de maci,care in acelasi timp,sunt mii de amintiri stranse de-a lungul existentei.Amintiri ce se dechid precum ne deschidem ochii dimineata,incet,alene,mai sunt patrusi si de razele soarelui,iar atunci ii inchidem brusc,molestati de acestea,iar apoi urmeaza acelasi ciclu pana cand apa rece le da vlaga. Cand florile-s deschise complet,precum ochii trecuti prin apa rece ,iar acum treziti la viata cuprind si examineaza atatea culori,atetea forme,atatea lucruri,ceea ce iar ma oboseste,la interior,pentru ca asemenea lor,fiecare amintire se trezeste din somn,si parca incepe sa tipe precum un prunc care-si cere dreptul la mancare. Le iubesc,si in acelasi timp as vrea sa scap de ele,desi gresesc,fiindca un om fara amintiri,este un om fara comori.De fapt gresesc exprimandu-ma,anume,as vrea sa le dau uitarii doar pe unele,iar in acele momnete ma simt pe titanic,pe gigantul rupandu-se in doua.SI-as vrea sa pot rezista,sa nu cad in apa rece,ca sa nu mi opresca bataia din interior,si ma tin cu toata forta de tot ceea ce gasesc.dar la un moment dat,simt cum alunec,simt cum puterea imi slabeste,cum trupu-mi este moale,ca este traversat de serii puternice de mii de ace ce ma ustura,si ma ard la interior.AS vrea sa pot da o explicatie acestui lucru,dar nu mai am timp,pentru ca marea rece ma inghite.Sunt tinuta de alge sa nu pot iesi la suprafata,aud cant de sirene,ah atat de frumos,ma fac sa adorm,dar nu pot,nu acum,pentru ca mai am inca multe de spus.Ma lupt sa ma dezleg de legatura algelor lipicioase,si dau din maini si din picioare,simt cum iar ma ustura in pipt.Nu,nu-mi pot lasa trupul sa cedeze,pentru ca mintea-mi inca mai este prezenta,si,si...ma trezesc din vis... L-as putea numi cosmar,dar este mult mai frumos decat viata reala,asadar ma multumesc sa cred ca apa rece,ca singuratatea marii,ca acel cant al sirenelor ce ma adomea,ca gigantul rupandu-se ce m-a pus fata-n fata cu o alta dimensiune,,toate acestea fac parte dintr-un vis.Si vis,nu referindu-ma la ceea ce cuvantul in sine reprezinta,ci la faptul ca m-am trezit din el altfel,m-am trezit,am invatat sa nu cedez,in viata reala nu ai unde sau cum sa te mai trezesti,doar traiesti,esti judecat,esti invinovatit,esti marginalizat...unde sa te mai trezesti,pentru ca peste tot este la fel...si cateodata este mai bine sa cedezi... Pesimista pot parea,da, dar in acelasi timp,consider ca sunt realista...Asta este cruntul adevar,si de n-ar fi poezia,si de n-ar fi proza,n-ar mai fi nimic,am fi cu adevarat saraci,desi pentru multi,a fi sarac nu inseamna nicidecum acest lucru,si asta pentru ca se gandesc la partea materiala,nu la cea spirituala.As putea spune in acest sens urmatorul lucru,si anume,faptul ca avand a citi,pentru ca avem astfel unde sa ne regasim,acestea reprezinta comoara,comoara vietii noastre,dar..ce-ti pasa tie chip de lut? As cere prea mult rugand sa nu fiu judecata,as cere prea mult rugand sa fiu ascultata,as cere prea mult rugand sa se termine acum acest bal mascat. As cere prea mult rugand sa se gaseasca fericire in cafeaua bauta dimineata,ce a sa aroma iti inunda narile si-ti trveseaza trupul prin sangele in care a patruns cu usurina,sa se gaseasca fericire in ceaiul cu ale lui diferite arome,si a carui caldura iti ajunge pana la poarta sufletului,lasa-o sa patrunda!Sa se gaseasca fericire in senzatia pe care ti-o dau picaturile de roua sub talpi,si firul de iarba crud ce-ti gadila trupul asezat de campia readusa la viata,si-n cerul albatru si limpede precum lacrima,si-n inghetata savurata la patruzeci de grade,si care-ti reda senzatia de echilibru dintre trupu-ti expus,si caldura in exces.sa se gaseasca ferire intr-un zambet,si-n ochii sinceri,sa se gaseasca fericire in intalnirea cu parintii care te astepta cu dor,iar amintindu-ti de ei,acest lucru ii bucura enorm...sa se gaseasca fericire in azi si-n maine,si toate zilele ce vor urma,sa se gaseasca fericire in iubire,intr-o atingere,intr-o privire,sa se gaseasca fericire in inima ta,si a lui,in a voatra si-n a mea!

Portarul

Carunt, cu ochii stralucitori precum stelele,si la fel de fermecatori precum cerul de primavara,emotiv si cu vorba-i slefuita,un om simplu,iar in esenta o adevarata carte cu poeme pentru mama,statea mereu in dreptul portii salutand mereu pe cei ce veneau,pe cei ce plecau de la scoala,avand grija ca-n aceasta sa nu patrunda persoane straine afisand astfel o masca ce impunea respect,teama adesea,dar inima portarului era intangibila,nu se infiltrau cioburi ale omeniei sparte,era cald,si sincer,tremurand adesea cand vorbeam cu dumnealui. Nu era zi sa nu-l vad la scoala.Mereu zambea cand ma vedea,mereu vorbeam despre diferite lucruri,mereu asteptam impreuna,pana cand sosea parintele sau bunicul pentru a merge acasa. Era un om cum altul n-am vazut.Era intruchiparea frumusetii sufletesti,era tata,era pentru mine,desi un strain,o persoana in care avem incredere. Si apropo de incredre,apopo de lucruri bune,de omenie,de respect,de sinceritate, unde sunt?Azi,ne miram daca mai vedem unul din cap pana-n picioare care sa cunosca aceste lucruri si pe care sa le impartaseasca altora,si nu cred ca este o exagerare cand spun aceste lucruri,pentru ca sincer vorbind,asta este realitatea. Dar acest om,portarul,le detinea.Era cunoscatorul unei lumi pe care multi n-o vor vedea niciodata,pentru ca orbiti de rautate,interes,invidie,pur si simplu vor ramane orbi pe vecie. Isi putea da seama oricine de faptul ca portarul era o fiinta superioara.Recent,mi s-a intarit ideea ca geniile raman neintelese,si asta pentru ca la ora de romana vorbim despre Luceafar,daimonul,o fiinta,si-n acelasi timp un geniu.Un geniu capabil de orice pentru a indeplini iubirea pentru Catalina,iar prin orice,ma gadesc la absolut orice,si implicit la faptul ca,fiind capabil de orice, Luceafarul vrea sa renunte la eternitate pentru iubire.Dar mai bine c-a fost orpit,adica pe acest pamant ratacitor,nimic nu-l asteapta! NU cred ca gresesc spunand ca si portarul este un geniu.DE ce?Pentru simplul motiv ca,pe langa faptul ca acesta este un om,este si detinatorul unor calitati ce-l fac direfirt,il fac sa-si depaseasca conditia de portar,care nu este una umila,desi este coumna,si despre care multi cred ca este usoara si ca o pot face fara probleme. Dar portarul despre care vorbesc,avea graiul aparte,avea comportamentul special,in sensul ca stia a se face respectat(lucru foarte greu in ziua de azi,sa recunoastem),avea energie pozitiva,emana lumina,era mai mult decat ochii judecatorilor il condirerau,era un geniu... NU mai stiu nimic de dumnealui.NU stiu unde sta.NU l-am mai vazut la scoala.Plecata la liceu,orele de vizita la fosta scoala au fost cam putine,iar pe dumnealui...nu l-am mai gasit.AS vrea sa cred ca este tot geniul de altadata,as vrea sa cred este bine..

Libertate 13

Sunt milioane de perechi in acesta lume,sunt milioane de suflete ce iubesc intens(fara a ne referi la cele pentru care "a iubi intens"="a iubi cat mai mult in acelasi timp".Intelegeti ce vreau sa spun.),sunt milioane de ochi ce-si privesc partenerul intr-un fel anume,spun ei,"special",sunt milioane de replici ce nu-s rumegate bine inainte de a fi spuse,pur si simplu,vin pe moment,sunt milioane si milioane de momente ce le definesc dragostea,o privire,un zambet,o atingere,o soapta....Si totodata sunt milioane ce idei legate de dragoste,de ceea ce insemna aceasta.Sunt fel si fel ce mentalitati"eu nu ma indragostesc pana la 19 ani","eu nu o sa am prieten, pentru ca nu o sa mai pot invata".Total gresit.Unu,pentru ca atunci cand te indragostesti cu adevarat esti pur si simplu incapabil sa-ti depasesti situatia,pentru ca sincer acum,incercand sa te indepartezi de persoana iubita,iti vei face oricum mai mult rau decat bine,dar de fapt nici nu-si mai are rostul acesta explicatie,pentru ca atunci cand te gandesti la persoana iubita,treci oricum intr-un alt univers,care in acele clipe te face sa te simti unic,luceafar. Iar pentru cei/cele care-si fac griji cu privire la faptul ca nu mai pot invata,imi pare rau sa-i dezamagesc,dar acest lucru se poate,cu conditia sa ai puterea necesara sa revii din universul fascinant numit,dragoste ,la ceea ce-ti asigura existenta,munca indelungata.daca stii sa faci o diferenta,este totul ok,adica lucrurirle sa nu fie amestecate(excludem cazul in care va ajutati reciproc la teme,pentru ca si acest lucru poate fi o monstra a dragostei,a respectului). Eu cel putin,tintesc sus,mult prea sus.Nu ma multumesc niciodata cu putin,dau respect,pentru ca ma respect,dar vreau sa-mi si fie castigat respectul,pentru ca asa cum bine stim,respectul nu se cere,se castiga. Vorbe,vorbe ce nu mai conteaza in aceasta lume.Totul este superficial si redus la bani,pana si dragsotea.SE spunea candva ca dragostea poate tine si de foame,dar daca privim mai cu atentie acest "prezent",ce nu este numai o lupta crancena de supravietuire,este o lupta in care puterea(banul) si interesul(de tot felul) au rolul principal.dar cum in dragsote si-n razboi este permis orice,sau scopul scuza mijloacele,ar trebui sa inchidem gura,si cam atat.GRESIT! DA,gresit,pentru ca azi am ajuns sa ne intrebam "ce ne-am face fara silicon?"(pe colo si pe colo),in loc sa ne intrebam"unde i respectul,etica,adevarul?"(lucruri ce in dictionarul personal s-au sters)Dar ele sunt,ele raman in cativa,dar sunt acolo,cineva inca se mai revolta,cineva inca mai stie ce-i dreptatea,cineva inca o mai apara,cineva inca poate. Mi se pare oribil faptul ca oamenii recurg la tot felul de modalitati,ca sa ajunga la bani.Si se folosesc si de dragoste.Ehe,unde esti Caragiale"mosia,mosie,fonctia,fonctie....coana Joitica,coana Joitica..trai neneaco pe banii lui Trahanache..". Asta,ca o scuza(in aparenta),a existat si-n trecut,exista,si va exista mereu interes.Ce mai conteaza ca cineva si-a pus bazele in tine,ce mai conteaza ca cineva te privea cu respect,admiratie,ce mai conteaza?A iesit banu',aia e!Perfect!Ce mai conteaza ceilalti? Cam greu sa traiesti intr-o asemenea lume,dar principal este sa ne pastram valorile,principiile,dreptatea,sa le impartim si altora si sa speram ca intr-o zi(cu soare,sau fara)totul o sa fie altfel,iar dragostea sa ramana dragoste nu doar un pretext,un act lipsit de stralucire(ar trebui sa se arunce cu rosii in cei care vor sa fie actori si in viata reala exista riscul sa ramana inchisi intr-o carte,prinsi de niste idei pe care le folosesc dupa bunul plac,si mai mult vorbesc cu atata pasiune despre viata,respect,incredere,prietenie,dragoste.Nu trebuie sa fii actor,ca sa vorbesti din suflet,trebuie sa fii om.Actorul,aceasta fiind parerea mea,este un geniu care poate trece printr-un personaj,prin doua,prin trei,iar cand cortina s-a lasat,nu sta sa se caute prin nu stiu ce act,prin nu stiu ce scena,nu se pierde,nu se risipeste,ramane el,ceea ce el reprezinta,redevine om,pentru ca actorul este un om cu ceva in plus,un plus de genialitate.Si repetandu-ma,subliniez faptul ca genialitatea actorului contsa tocmai in aceasta traversare,de la cine este ,la ceea ce interpreteaza,de la ceea ce interpreteaza,la ceea ce este,multi considera acesta traversare ca fiind fara cale de intoarcere,si asta dovedeste inca o data faptul ca nu toti putem sa fim actori,cum la fel de bine,nu toti putem sa fim oameni!)