Fericire

Sunt zile in care ma simt de parca as fi evadatat prin propria-mi lume ,de care fug,si iar fug si as vrea sa fug si sa nu ma mai uit inapoi,sa nu ma mai intorc in acesta,dar nu stiu ce ma tot tine de picioare si nu pot alegra,precum mi-as fi dorit ,ori poate ca alerg intr-un alt timp,intr-o alta dimensiune,fiindca tot ce ma inconjoara se misca la o viteza uluitoare ce ma amteste. Cad obosita .De fapt nici n-am alegrat.De fapt nici macar n-am evadat.De fapt totul este in constiinta-mi care-mi spune ce sa fac,si desi as vrea,nu pot sa plec.Trecutul,amintirile ma tin acolo,in acea lume.Nici n-as sti cum s-o definesc,ce-as putea spune despre ea... Dar,daca ma gandesc mai bine,traiesc intr-o lume galbena.Lanuri nesfarsite de maci sunt reduse tot la acesta culoare.Lanuri de maci,care in acelasi timp,sunt mii de amintiri stranse de-a lungul existentei.Amintiri ce se dechid precum ne deschidem ochii dimineata,incet,alene,mai sunt patrusi si de razele soarelui,iar atunci ii inchidem brusc,molestati de acestea,iar apoi urmeaza acelasi ciclu pana cand apa rece le da vlaga. Cand florile-s deschise complet,precum ochii trecuti prin apa rece ,iar acum treziti la viata cuprind si examineaza atatea culori,atetea forme,atatea lucruri,ceea ce iar ma oboseste,la interior,pentru ca asemenea lor,fiecare amintire se trezeste din somn,si parca incepe sa tipe precum un prunc care-si cere dreptul la mancare. Le iubesc,si in acelasi timp as vrea sa scap de ele,desi gresesc,fiindca un om fara amintiri,este un om fara comori.De fapt gresesc exprimandu-ma,anume,as vrea sa le dau uitarii doar pe unele,iar in acele momnete ma simt pe titanic,pe gigantul rupandu-se in doua.SI-as vrea sa pot rezista,sa nu cad in apa rece,ca sa nu mi opresca bataia din interior,si ma tin cu toata forta de tot ceea ce gasesc.dar la un moment dat,simt cum alunec,simt cum puterea imi slabeste,cum trupu-mi este moale,ca este traversat de serii puternice de mii de ace ce ma ustura,si ma ard la interior.AS vrea sa pot da o explicatie acestui lucru,dar nu mai am timp,pentru ca marea rece ma inghite.Sunt tinuta de alge sa nu pot iesi la suprafata,aud cant de sirene,ah atat de frumos,ma fac sa adorm,dar nu pot,nu acum,pentru ca mai am inca multe de spus.Ma lupt sa ma dezleg de legatura algelor lipicioase,si dau din maini si din picioare,simt cum iar ma ustura in pipt.Nu,nu-mi pot lasa trupul sa cedeze,pentru ca mintea-mi inca mai este prezenta,si,si...ma trezesc din vis... L-as putea numi cosmar,dar este mult mai frumos decat viata reala,asadar ma multumesc sa cred ca apa rece,ca singuratatea marii,ca acel cant al sirenelor ce ma adomea,ca gigantul rupandu-se ce m-a pus fata-n fata cu o alta dimensiune,,toate acestea fac parte dintr-un vis.Si vis,nu referindu-ma la ceea ce cuvantul in sine reprezinta,ci la faptul ca m-am trezit din el altfel,m-am trezit,am invatat sa nu cedez,in viata reala nu ai unde sau cum sa te mai trezesti,doar traiesti,esti judecat,esti invinovatit,esti marginalizat...unde sa te mai trezesti,pentru ca peste tot este la fel...si cateodata este mai bine sa cedezi... Pesimista pot parea,da, dar in acelasi timp,consider ca sunt realista...Asta este cruntul adevar,si de n-ar fi poezia,si de n-ar fi proza,n-ar mai fi nimic,am fi cu adevarat saraci,desi pentru multi,a fi sarac nu inseamna nicidecum acest lucru,si asta pentru ca se gandesc la partea materiala,nu la cea spirituala.As putea spune in acest sens urmatorul lucru,si anume,faptul ca avand a citi,pentru ca avem astfel unde sa ne regasim,acestea reprezinta comoara,comoara vietii noastre,dar..ce-ti pasa tie chip de lut? As cere prea mult rugand sa nu fiu judecata,as cere prea mult rugand sa fiu ascultata,as cere prea mult rugand sa se termine acum acest bal mascat. As cere prea mult rugand sa se gaseasca fericire in cafeaua bauta dimineata,ce a sa aroma iti inunda narile si-ti trveseaza trupul prin sangele in care a patruns cu usurina,sa se gaseasca fericire in ceaiul cu ale lui diferite arome,si a carui caldura iti ajunge pana la poarta sufletului,lasa-o sa patrunda!Sa se gaseasca fericire in senzatia pe care ti-o dau picaturile de roua sub talpi,si firul de iarba crud ce-ti gadila trupul asezat de campia readusa la viata,si-n cerul albatru si limpede precum lacrima,si-n inghetata savurata la patruzeci de grade,si care-ti reda senzatia de echilibru dintre trupu-ti expus,si caldura in exces.sa se gaseasca ferire intr-un zambet,si-n ochii sinceri,sa se gaseasca fericire in intalnirea cu parintii care te astepta cu dor,iar amintindu-ti de ei,acest lucru ii bucura enorm...sa se gaseasca fericire in azi si-n maine,si toate zilele ce vor urma,sa se gaseasca fericire in iubire,intr-o atingere,intr-o privire,sa se gaseasca fericire in inima ta,si a lui,in a voatra si-n a mea!