Portarul

Carunt, cu ochii stralucitori precum stelele,si la fel de fermecatori precum cerul de primavara,emotiv si cu vorba-i slefuita,un om simplu,iar in esenta o adevarata carte cu poeme pentru mama,statea mereu in dreptul portii salutand mereu pe cei ce veneau,pe cei ce plecau de la scoala,avand grija ca-n aceasta sa nu patrunda persoane straine afisand astfel o masca ce impunea respect,teama adesea,dar inima portarului era intangibila,nu se infiltrau cioburi ale omeniei sparte,era cald,si sincer,tremurand adesea cand vorbeam cu dumnealui. Nu era zi sa nu-l vad la scoala.Mereu zambea cand ma vedea,mereu vorbeam despre diferite lucruri,mereu asteptam impreuna,pana cand sosea parintele sau bunicul pentru a merge acasa. Era un om cum altul n-am vazut.Era intruchiparea frumusetii sufletesti,era tata,era pentru mine,desi un strain,o persoana in care avem incredere. Si apropo de incredre,apopo de lucruri bune,de omenie,de respect,de sinceritate, unde sunt?Azi,ne miram daca mai vedem unul din cap pana-n picioare care sa cunosca aceste lucruri si pe care sa le impartaseasca altora,si nu cred ca este o exagerare cand spun aceste lucruri,pentru ca sincer vorbind,asta este realitatea. Dar acest om,portarul,le detinea.Era cunoscatorul unei lumi pe care multi n-o vor vedea niciodata,pentru ca orbiti de rautate,interes,invidie,pur si simplu vor ramane orbi pe vecie. Isi putea da seama oricine de faptul ca portarul era o fiinta superioara.Recent,mi s-a intarit ideea ca geniile raman neintelese,si asta pentru ca la ora de romana vorbim despre Luceafar,daimonul,o fiinta,si-n acelasi timp un geniu.Un geniu capabil de orice pentru a indeplini iubirea pentru Catalina,iar prin orice,ma gadesc la absolut orice,si implicit la faptul ca,fiind capabil de orice, Luceafarul vrea sa renunte la eternitate pentru iubire.Dar mai bine c-a fost orpit,adica pe acest pamant ratacitor,nimic nu-l asteapta! NU cred ca gresesc spunand ca si portarul este un geniu.DE ce?Pentru simplul motiv ca,pe langa faptul ca acesta este un om,este si detinatorul unor calitati ce-l fac direfirt,il fac sa-si depaseasca conditia de portar,care nu este una umila,desi este coumna,si despre care multi cred ca este usoara si ca o pot face fara probleme. Dar portarul despre care vorbesc,avea graiul aparte,avea comportamentul special,in sensul ca stia a se face respectat(lucru foarte greu in ziua de azi,sa recunoastem),avea energie pozitiva,emana lumina,era mai mult decat ochii judecatorilor il condirerau,era un geniu... NU mai stiu nimic de dumnealui.NU stiu unde sta.NU l-am mai vazut la scoala.Plecata la liceu,orele de vizita la fosta scoala au fost cam putine,iar pe dumnealui...nu l-am mai gasit.AS vrea sa cred ca este tot geniul de altadata,as vrea sa cred este bine..