Libertate 17."Am nevoie de tine acum"

Vorbeam data trecuta de faptul ca o relatie implica si sacrificiu,puterea de a ti invinge temerile,puterea de a arata peroanei iubite c-o iubesti neconditionat,ca pentru fericirea voastra nu trebuie sa dati socoteala nimanui,fiindca este viata voastra,iar ceea ce Dumnezeu uneste niciun om nu poate separa,chiar daca isi doreste.

Cand treci prin foc si prin furtuna,iti dai seama ca relatia merita traita,ca exista dragoste nu doar sentimente trecatoare,sentimente firave,sentimente care nu sunt suficient de puternice incat sa poata rezista greutatilor.

"Sunt clipe cand imi vin in cap cuvinte pe care mi as dori sa le ingrop,sa le ard,sa nu mi le mai amintesc.Dar,este practic imposibil pentru ca vin alte clipe care imi aduc aminte de ele...Si plang,iar atunci imi dau seama cat il iubesc pe Nicolas,si printre lacrimi mereu soptesc"am nevoie de tine acum".Mereu ma intreb daca lacrimile pe care le-am varsat pntru anumite persoane chiar au meritat....iar acum stand si analizand,imi dau seama ca nu,n-au meritat.De ce?Pntru ca afirmatiile pe care le faceau,in afara faptului ca nu erau bazate decat pe faptul ca ele actioneaza asa,si judeca prin prisma a ceea ce ele fac,mai au chiar si pretentia sa le fie acceptate ideile,convingerile.

Astfel de oameni nu merita!Mai ales cand se gandesc doar la ei,la propriile placeri.Dar ce?Eu ce sunt,masina?Sunt om,respir,inspir,simt,am doare,rad,tusesc,plang,alerg,iubesc,iubesc,iubesc,iubesc!!!!Iar pentru ca iubesc,sunt fericita,Nicolas e fericirea mea,si de aceea merita orice risc,merita orice,pentru ca-l iubesc,si pentru ca-l iubesc,nu am niciun regret!!!"

"Vin o la mine!

Sa stii ca am inghetat pentru o clipa...

De ce?

Am crezut ca esti in spatele meu...

Dar sunt....

Dar nu te vad...(nu rade)

Simte-ma...sunt peste tot...in special in suflet..Pune ti mana pe piept.Bate?

Tare...

Ma simti inseamna!

Te iubesc!

Si eu,pentru vecie!"

Libertate 16.

Poate va vin prin gand idei precum"Cum de se pot iubi atat?","De ce ei,si nu eu?""Ce au ei atat de special?","Eu n-am simtit niciodata asa ceva,si nici nu vreau,prea multa dragoste strica","Vreau si eu sa simt acest lucru?","Oare cand voi avea si eu fericirea lor?

Pentru alte mii de ganduri,o sa va raspund acum scurt si la obiect:Niciodata nu veti simti la fel!O sa ma intrebati de ce.Raspunsul este simplu.Fiecare persoana prin constructia ei,este total dierita de o alta,asadar simte diferit,gandeste diferit,vrea diferit.Sunt multi cei care ma vor contrazice.Ok,dreptul lor,dar undeva in suflet stiu ca am dreptate.DE altfel,exista persoane care nu vor sa se angajeze in asa ceva,pentru ca ei vad dragostea precum un targ,sau pur si simplu li se pare prea complicat asa ceva,si astefel prefera ceva de scurta durata,fara complicatii,si asta doar asa..pentru un sarut...poate si ceva mai mult....dar e total diferit de ceea ce inseamna dragoste.

De altfel,dragostea inseamna si sacrificiu,puterea de a-ti invinge propriile temeri,de a nu-ti pasa de ceea ce cred altii,astefelca,tu stii cel mai bine cum ti-e bine(asta implica sinceritate fata de propria-ti persoana si fata de cea de langa tine).Asadar,pentru fericirea ta,nu trebuie sa dai socoteala nimanui.
Mai aud vorbe de genul"cariera inaintea dragostei."Nu-i condamn pe cei care nu si-au gasit din pacate dragostea adevarata,dar cei care si-au gasit-o nu ar trebui sa mai gandeasca asa,cel putin din punctul meu de vedere.
In primul rand pentru ca,o fi usor sa ajungi in varful piramidei(cate modalitati sunt azi),dar mai greu este sa te mentii acolo.Ai bani.Dar banii vin si pleaca la fel de repede cum au aparaut.Ai faima.Dar cand vine un altul sau o alta inaintea ta(prin diferite modalitati),te cam duci la fundul sacului.Si atunci,vei observa ca esti singur.
"FAIMA"nu poate sa-ti mai aduca bucurie,asadar incepi s-o cauti acolo unde ai lasat-o sa se prafuiasca,dar vei avea surpriza sa nu o mai gasesti,si atunci ce faci?Incerci s-o iei de la capat?Singur?Nu o sa fie cam greu cand iti vin in minte tot felul de amintiri?Nu o sa fie cam greu sa-ti dai seama ca pentru ceva care a durat 5 ani,ai ranit o persoana pentru toata viata?NU vei gasi apoi acea perosna in tot si toate?O vei vrea inapoi...dar e prea tarziu....
De aceea am invatat ca cel mai de pret sunt persoanele care te iubesc si pe care le iubesti.E foarte bine atunci cand iti dau un sfat sa-l urmezi,sa nu crezi ca-ti vor raul.Si evident ca ma refer la persoanele care intr-adevar tin la tine,care n-au niciun interes sa te minta,sau sa-ti strice cariera.

"Am trecut prin multe fiind in aceasta relatie.AM invatat nu numai despre noi,ci despre oameni in general.Am fost dezamagita la un moment dat foarte puternic,am zis ca nu poate sa mi se intample asa ceva.NU ACEA PERSOANA.DE CE A TREBUIT SA FIE ACEA PERSOANA?
Asta ma tot intrebam mereu...Dar mama,Nicolas,mi-au fost aproape.Ei au fost cei care au fot obiectivi cu mine exact atunci cand a trebuit,si subiectivi doar in momentele in care a fost necesar.Cred ca asta e iubirea.Nu numai un sarut.Iubirea e un tot.Implica mai mult decat atractia fizica.Conteaza ceea ce ai in suflet,modul in care iti exprimi sentimentele,modul in care ii dai libertate persoanei de langa tine.Multi confunda asta,am vazut clar acest lucru.NU POTI FACE PE CINEVA PROPRIETATEA TA.NU O POTI TINE CU FORTA LANAGA TINE.ESTE DOAR LEGAMANTUL SUFLETELOR .DOAR ACEL LEGAMANT POATE DECIDE ACEST LUCRU.Nu trebuie sa-i spui persoanei iubite"nu ma face sa sufar".Sufletul ei stie prea bine ca nu vrea si nici nu va face acest lucru.Nu trebuie sa-i spui persoanei iubite"stai lanag mine".Ea sta pentru ca asa-i dicteaza sufletul.Unele cuvinte sunt nefolositoare.Am ajus sa cred faptul ca desi s-a spus tot,inca nu s-a spus suficient.Anume,daca ne uitam la acest "te iubesc",care pe lanag faptul ca este folosit de oricine,cel putin pentru mine si Nicolas,nu este suficient.Asadar,desi ne-am spus tot prin "te iubesc",acest "tot"trebuie completat,acest "tot" nu este "tot".Pentru ca ceea ce simtitm noi nu se reduce doar la "tot",ci la infinit,imensitate.Si drept etalon as putea lua cerul.Care desi noi vedem din asezarea noastra "tot" cerul,el este mai mult decat acest"tot",el este infinit."

Libertate 15."Ce sa fac?"

Tocmai ce va spuneam data trecuta faptul ca eu cred in dragostea lui Jess,care nu e fantastica,e speciala.De ce speciala?Pentru ca daca ne uitam putin in acesta lume,numai si-un ochi sa aruncam,dragostea este privita ca ceva murdar,un etalon pe care il urmeaza toti,nu prea mai iese nimeni din tipare,crezand ca daca faci precum cel din dreaptra ta,sau stanga,va fi foarte bine.La ce bun sa copiezi?Nu trebuie sa simti acel fior care-ti incalzeste interiorul si te face sa explodezi de fericire?Sa-ti fie chipul numai zambet atunci cand esti cu persoana iubita,sa te cutremuri cand te atinge,cand iti sopteste la ureche un sincer "te iubesc"?Ah!!Dragostea este asa de frumoasa,si nu merita sa fie terfelita de cei care nu stiu s-o cunoasca!Ce teribil mi se pare faptul ca mai aud in dreapta si in stanga tot felul de moduri bizare prin care cei ce formeaza un cuplu(daca se poate numi"cuplu")isi vorbesc.Si poate ca as fi tacut,pentru ca pana la urma care-i treaba mea cu modul in care isi vorbesc,dar ceea ce este agasant este ca suna atat de fals,lispsit de stralucirea iubirii!

"O sa va marturisesc faptul ca dupa ce mi-am facut curaj sa-i spun printr-un mesaj faptul ca"Tin foarte mult,mult,mult,mult,mult,mult,mult,mult la tine",a urmat imediat intrebarea lui "Vrei sa spui ca si tu ma iubesti?",iar atunci am inghetat.Trebuie sa spun ca n-am fost o fire care sa cedeze usor,m-am luptat cu propriile sentimente,ca sa le tin in frau,dar simteam ca explodez.Ma durea ca nu-i puteam spune si eu"Te iubesc".Voiam sa-i spun si eu.Voiam sa stie ca-l iubesc.Voiam sa ma auda spunandu-i asta!Si,animata de aceste ganduri,si de faptul ca-l iubeam sincer,i-am raspuns cu urmatorul mesaj"Da,si eu te iubesc!".Ceea ce a fost ciudat,a fost faptul ca,in ciuda faptului ca parea totul atat de regizat,toate au venit de la sine,urcand amandoi trepte in acesta relatie.A fost extraordinar ca n-am sarit niciuna,si asa am ajuns sa ne cunoastem mai mult,sa ne legam mai mult.Si,iar un lucru tare ciudat a fost si acela ca,desi m-am simtit eliberata de gandul ca nu-i spunem ca-l iubesc,pentru ca imi doream foarte mult acest lucru,simteam ca am mai facut asta,adica nu mi se parea ceva nou.Si chiar m-am gandit la acest aspect,iar singura explicatie,este aceea ca iar nu am avut nevoie de vorbe.Sufletele noastre cantau acelasi cantec,stiau ca se iubesc,si azi,cu toata sinceritatea,acest "te iubesc"este atat de simplu pe langa ceea ce simtim noi atunci cand ne spunem aceste cuvinte.Asadar,am inteles faptul ca,dragostea n-are nevoie de cuvinte(desi sunt si ele importante),dar faptul ca intre cele doua suflete exista acea flacara,sa-i spun,acel fior,acea caldura placuta,este mai presus de tot!"

Asadar dragostea n-are nevoie de cuvinte(nu de multe),pentru ca dragostea adevarata vorbeste cu sufletul!Cati oare am simtit asta?(15)

Libertate 14.Si eu te iubesc!

Zilele treceau,orele de la liceu nu mai erau asa de interesante,doar el.Tremura in suflet cand il vedea pe coridor si ardea sa-l tina macar de mana.
"Mi-aduc aminte ca atunci cand il vedeam ma topeam de bucurie.Mi se parea un inger.Cel mai frumos dar primit de la Dumnezeu.A venit in calea mea intr-un moment critic al vietii mele,iar el a fost tot ceea ce-mi doream.Puteam sa vorbesc deschis cu el despre orice.Vorbeam foarte mult despre culori,filme,scoala,si evident..despre noi.Mi-era atat de rusine.Nu stiam ce sa cred.Mereu ma intrebam"ce fel de relatie e aceasta?".Niciodata n-a folosit expresia"vrei sa fii prietena mea?".Atunci noi ce eram?pentru ca ne simteam legati unul de altul,pentru ca ne vedeam un tot.
Niciodata nu mi s-a implinit un vis,pana cand visul meu a foat el,Nicolas."spune Jess.
Stiti?Ma tot intreb de ce se simteu asa de legati.De ce le era asa de teama,ori rusine sa-si spuna sentimentele?NU erau oare aceleasi?Veneau doar dintr-o singura directie?Imposibil!N-ar mai avea logica.Sau poate logica mea nu e logica.dar eu tind sa cred ca nu,ca eu chiar am dreptate.

Chiar adac ei nu s-au unit prin cuvinte,s-au unit prin suflete.Vocea sufletului a contat mai mult decat orice alt cuvant.Hmm...si iata cum in astfel de situatii nu cuvantul este cea mai puternica arma,ci sufletul.Cine sa ma inteleaga atunci oamenii?Cine?Suntem o specie atat de ciudata,dar in acelasi timp atat de speciala.Omul daca ar vrea, ar fi in stare sa mute si muntii,ar fi in stare sa aduca bucurie pretutindeni,sa iubeasca sincer,sa nu minta,sa respecte...Asta daca nu ar ramane doar niste idei lasate sa se stearga cu timpul....
Asadar,ei,n-au ma avut nevoie de cuvinte ca sa-si arate sentimentele.Sufletele lor s-au ocupat de tot.Ele au fost cheia ce a deschis lumea lor minunata plina de iubire,de dorinta,de respect,de credinta,de frumusete.
"Nu-mi imaginam lumea fara el,fara Nicolas al meu.Invatam pe rupte si ma gandeam la el.Eram atasata in acelasi timp de romanele de dragoste.In cel putin 10 replici ne regaseam,dar n-am fost niciodata inchisi intr-un tipar,intr-o carte.Am comparat decat o singura data,si-o sa va spun si cand,dar asta ceva mai tarziu.Chiar ni se potrivea...
Pot spune ca mi-era sete de el,mi-era greu fara el,mi-era usor cand il priveam in ochii lui minunati ca marea linistita,mi-era respiratia grea cand ii vorbeam,chiar si atunci cand foloseam mesajele ca metoda,si.....atunci cand se intampla sa ma atinga,fie si din greseala,peste mana,sau pe spate,mi se furnica pielea iar in gandul meu imi doream sa-si tina mainile pe trupu-mi care ardea de dorinta.Si apropo de acest lucru,mi-aduc aminte ca mi-a fost candva rau la liceu si atunci,cu teama,cu dorinta de a ma ajuta, isi asezase mana pe talia mea iar cu cealalta imi prinsese una dintre maini.De altfel mi-aduc aminte ca m-a si intrebat"pot sa te tin?".ahh..atunci as fi urlat sa stie un intreg liceu,ca da,poate sa ma tina,dar mi-am dat seama ca mai mare a fost satisfactia sa stiu doar eu acest lucru.sa stiu doar eu cat de mult il doream langa mine,cat de mult doream sa ma stranga in brate cat de mult doream sa ramana langa mine."

Nu stii pana nu incerci.
Vi se pare ireal ceea ce simte Jess?Vi se pare doar o inventie?Doar o exagerare?Poate ca da,poate ca nu.Dar stiti ce?Fiecare percepe intr-un fel dragostea si pentru ca in lumea in care traim dragostea e doar un joc de placere,doar ceva ieftin,pot fi numeroase interpretari.Si ce pacat,pentru ca dragostea ar trebui sa fie vis,iar visul realitate,pentru ca dragostea ar trebui sa-ti aduca cele mai minunate si pure momente,pentru ca dragostea este ceva sacru,de ce terfelesc oamenii dragostea?
Eu cred ceea ce simte Jess.De ce?Pentru ca am avut ocazia sa vad cum ii stralucesc ochii atunci cand povesteste,cum ii tremura vocea,cum isi misca palmele,cum rasufla,cum simte fiecare cuvant,cum inchide ochii si apoi ii deschide si mai fascinati de ceea ce traieste alturi de Nicolas al ei.(14)
..va urma..