Tocmai ce va spuneam data trecuta faptul ca eu cred in dragostea lui Jess,care nu e fantastica,e speciala.De ce speciala?Pentru ca daca ne uitam putin in acesta lume,numai si-un ochi sa aruncam,dragostea este privita ca ceva murdar,un etalon pe care il urmeaza toti,nu prea mai iese nimeni din tipare,crezand ca daca faci precum cel din dreaptra ta,sau stanga,va fi foarte bine.La ce bun sa copiezi?Nu trebuie sa simti acel fior care-ti incalzeste interiorul si te face sa explodezi de fericire?Sa-ti fie chipul numai zambet atunci cand esti cu persoana iubita,sa te cutremuri cand te atinge,cand iti sopteste la ureche un sincer "te iubesc"?Ah!!Dragostea este asa de frumoasa,si nu merita sa fie terfelita de cei care nu stiu s-o cunoasca!Ce teribil mi se pare faptul ca mai aud in dreapta si in stanga tot felul de moduri bizare prin care cei ce formeaza un cuplu(daca se poate numi"cuplu")isi vorbesc.Si poate ca as fi tacut,pentru ca pana la urma care-i treaba mea cu modul in care isi vorbesc,dar ceea ce este agasant este ca suna atat de fals,lispsit de stralucirea iubirii!
"O sa va marturisesc faptul ca dupa ce mi-am facut curaj sa-i spun printr-un mesaj faptul ca"Tin foarte mult,mult,mult,mult,mult,mult,mult,mult la tine",a urmat imediat intrebarea lui "Vrei sa spui ca si tu ma iubesti?",iar atunci am inghetat.Trebuie sa spun ca n-am fost o fire care sa cedeze usor,m-am luptat cu propriile sentimente,ca sa le tin in frau,dar simteam ca explodez.Ma durea ca nu-i puteam spune si eu"Te iubesc".Voiam sa-i spun si eu.Voiam sa stie ca-l iubesc.Voiam sa ma auda spunandu-i asta!Si,animata de aceste ganduri,si de faptul ca-l iubeam sincer,i-am raspuns cu urmatorul mesaj"Da,si eu te iubesc!".Ceea ce a fost ciudat,a fost faptul ca,in ciuda faptului ca parea totul atat de regizat,toate au venit de la sine,urcand amandoi trepte in acesta relatie.A fost extraordinar ca n-am sarit niciuna,si asa am ajuns sa ne cunoastem mai mult,sa ne legam mai mult.Si,iar un lucru tare ciudat a fost si acela ca,desi m-am simtit eliberata de gandul ca nu-i spunem ca-l iubesc,pentru ca imi doream foarte mult acest lucru,simteam ca am mai facut asta,adica nu mi se parea ceva nou.Si chiar m-am gandit la acest aspect,iar singura explicatie,este aceea ca iar nu am avut nevoie de vorbe.Sufletele noastre cantau acelasi cantec,stiau ca se iubesc,si azi,cu toata sinceritatea,acest "te iubesc"este atat de simplu pe langa ceea ce simtim noi atunci cand ne spunem aceste cuvinte.Asadar,am inteles faptul ca,dragostea n-are nevoie de cuvinte(desi sunt si ele importante),dar faptul ca intre cele doua suflete exista acea flacara,sa-i spun,acel fior,acea caldura placuta,este mai presus de tot!"
Asadar dragostea n-are nevoie de cuvinte(nu de multe),pentru ca dragostea adevarata vorbeste cu sufletul!Cati oare am simtit asta?(15)
No comments:
Post a Comment