Poate va vin prin gand idei precum"Cum de se pot iubi atat?","De ce ei,si nu eu?""Ce au ei atat de special?","Eu n-am simtit niciodata asa ceva,si nici nu vreau,prea multa dragoste strica","Vreau si eu sa simt acest lucru?","Oare cand voi avea si eu fericirea lor?
Pentru alte mii de ganduri,o sa va raspund acum scurt si la obiect:Niciodata nu veti simti la fel!O sa ma intrebati de ce.Raspunsul este simplu.Fiecare persoana prin constructia ei,este total dierita de o alta,asadar simte diferit,gandeste diferit,vrea diferit.Sunt multi cei care ma vor contrazice.Ok,dreptul lor,dar undeva in suflet stiu ca am dreptate.DE altfel,exista persoane care nu vor sa se angajeze in asa ceva,pentru ca ei vad dragostea precum un targ,sau pur si simplu li se pare prea complicat asa ceva,si astefel prefera ceva de scurta durata,fara complicatii,si asta doar asa..pentru un sarut...poate si ceva mai mult....dar e total diferit de ceea ce inseamna dragoste.
De altfel,dragostea inseamna si sacrificiu,puterea de a-ti invinge propriile temeri,de a nu-ti pasa de ceea ce cred altii,astefelca,tu stii cel mai bine cum ti-e bine(asta implica sinceritate fata de propria-ti persoana si fata de cea de langa tine).Asadar,pentru fericirea ta,nu trebuie sa dai socoteala nimanui.
Mai aud vorbe de genul"cariera inaintea dragostei."Nu-i condamn pe cei care nu si-au gasit din pacate dragostea adevarata,dar cei care si-au gasit-o nu ar trebui sa mai gandeasca asa,cel putin din punctul meu de vedere.
In primul rand pentru ca,o fi usor sa ajungi in varful piramidei(cate modalitati sunt azi),dar mai greu este sa te mentii acolo.Ai bani.Dar banii vin si pleaca la fel de repede cum au aparaut.Ai faima.Dar cand vine un altul sau o alta inaintea ta(prin diferite modalitati),te cam duci la fundul sacului.Si atunci,vei observa ca esti singur.
"FAIMA"nu poate sa-ti mai aduca bucurie,asadar incepi s-o cauti acolo unde ai lasat-o sa se prafuiasca,dar vei avea surpriza sa nu o mai gasesti,si atunci ce faci?Incerci s-o iei de la capat?Singur?Nu o sa fie cam greu cand iti vin in minte tot felul de amintiri?Nu o sa fie cam greu sa-ti dai seama ca pentru ceva care a durat 5 ani,ai ranit o persoana pentru toata viata?NU vei gasi apoi acea perosna in tot si toate?O vei vrea inapoi...dar e prea tarziu....
De aceea am invatat ca cel mai de pret sunt persoanele care te iubesc si pe care le iubesti.E foarte bine atunci cand iti dau un sfat sa-l urmezi,sa nu crezi ca-ti vor raul.Si evident ca ma refer la persoanele care intr-adevar tin la tine,care n-au niciun interes sa te minta,sau sa-ti strice cariera.
"Am trecut prin multe fiind in aceasta relatie.AM invatat nu numai despre noi,ci despre oameni in general.Am fost dezamagita la un moment dat foarte puternic,am zis ca nu poate sa mi se intample asa ceva.NU ACEA PERSOANA.DE CE A TREBUIT SA FIE ACEA PERSOANA?
Asta ma tot intrebam mereu...Dar mama,Nicolas,mi-au fost aproape.Ei au fost cei care au fot obiectivi cu mine exact atunci cand a trebuit,si subiectivi doar in momentele in care a fost necesar.Cred ca asta e iubirea.Nu numai un sarut.Iubirea e un tot.Implica mai mult decat atractia fizica.Conteaza ceea ce ai in suflet,modul in care iti exprimi sentimentele,modul in care ii dai libertate persoanei de langa tine.Multi confunda asta,am vazut clar acest lucru.NU POTI FACE PE CINEVA PROPRIETATEA TA.NU O POTI TINE CU FORTA LANAGA TINE.ESTE DOAR LEGAMANTUL SUFLETELOR .DOAR ACEL LEGAMANT POATE DECIDE ACEST LUCRU.Nu trebuie sa-i spui persoanei iubite"nu ma face sa sufar".Sufletul ei stie prea bine ca nu vrea si nici nu va face acest lucru.Nu trebuie sa-i spui persoanei iubite"stai lanag mine".Ea sta pentru ca asa-i dicteaza sufletul.Unele cuvinte sunt nefolositoare.Am ajus sa cred faptul ca desi s-a spus tot,inca nu s-a spus suficient.Anume,daca ne uitam la acest "te iubesc",care pe lanag faptul ca este folosit de oricine,cel putin pentru mine si Nicolas,nu este suficient.Asadar,desi ne-am spus tot prin "te iubesc",acest "tot"trebuie completat,acest "tot" nu este "tot".Pentru ca ceea ce simtitm noi nu se reduce doar la "tot",ci la infinit,imensitate.Si drept etalon as putea lua cerul.Care desi noi vedem din asezarea noastra "tot" cerul,el este mai mult decat acest"tot",el este infinit."
No comments:
Post a Comment