"Prostii!!!Cine ar putea sa mi spuna ca toti sunt buni,ca tot acesti "toti" te apreciaza pentru ceea ce esti si ca tot acesti "toti"iti sunt alaturi neconditionat...Prostii!!Prostii!!
Cea mai mare durere este dezamagirea,cand crezi cu putere intr-o persoana,si aceasta din urma te dezamageste in ultimul hal...CUm sa nu fii nepasator?Cum?Ma invata si pe mine cineva?"-acestea fiind vorbele lui Jess dupa ce a trebuit sa trversese din nou o etapa importanta din viata ei...
Trebuia sa povesteasca cuiva..cuiva in care putea sa aiba incredere..dar cui?LUcrurile cu acel baiat erau la fel..nimic nou,absolut nimic,pana in acea saptamana.
In acele zile ale saptamanii fusese cea mai fericita.Descoperise ceva!Nicolas se ducea in fiecare pauza la clasa de langa cea a Amaliei,la B,acolo avea prieteni.Profitand de acest lucru,Jess,se ducea si ea in fiecare pauza acolo impreuna cu Emily.NU putea fi mai fericita.Il vedea,ba chiar vorbau,pentru ca se strangeau in fata claselor si formau un cerc de oameni,mai mult sau mai putin cunoscuti.SE concentra sa ramana cu picioarele pe pamant cat putea.Dar nu se putea stapani..se uita in continuu la el..ii sorbea fiecare miscare..ii iubea zambetul si ochii pe care desi nu-i vedea foarte bine,ea credea ca sunt verzi.NU va spun!Devenise atat de interesata de acest baiat incat ea l-a bagat in lista de prieteni la mess.Renuntase la unul dintre presupusele ei principii,cam invechit putin,dar care reusise sa-i atraga si mai mult atentia lui Nicolas.
"imi amintesc faptul ca primul lucru pe care mi l-a spus a fost "esti frumoasa!Ma si bucurasem ca el facuse aceasta remarca,desi eu nu credeam asta,dar in acelasi timp ma si intrigase putin cele spuse de el.M-am dus fuga la mama si i-am povestit.ea a ras.Am ras si eu si m-am decis sa vorbesc in continuare cu el pe mess.la finele discutiei,cand si-a luat noapte buna,si eu la fel,mi-a trmis un pupic":*".Tin minte ca nu am vrut si pace sa-i dau vreunul.Nici in acea seara,nici in urmatoarea,nici in cealalta,si asa mai departe.."
"Jess,mergi la petrecerea organizata de fosta noastra scoala?"-Amalia
"Da,mi-ar placea,mi-ar placea foarte mult!cand e?"
"Maine,la ora 19.00"-Amalia
"Suuper!O sa-mi iau schimburi la mine"-Jess.
"Unde mergeti?"-Nicolas
"La petrecerea organizata de fosta noastra scoala si de unde e si...ea"-Amalia
"Ea?"-Jess.
"Prietena mea"-Nicolas.
"In acel moment imi picase cerul in cap.Ce mai puteam face?Eram disperata!Avea prietena?Nu puteam sa cred.Adica de ce n-ar avea?Simteam ca ma ustura gatul si pieptul,simteam cum imi ard,si mainile la fel,voiam sa fug si sa plang,imi muscam buza de jos,eram nervoasa,simteam cum ma fac mica si rosie,era o povara atat de grea,iar credeam ca m-am dat de gol...incercam sa ma adun..dar nu era chip..priveam in gol...Toata chestia a durat cateva secunde,dupa care mi-a revenit sufletul la loc,pentru ca el a continuat sa vorbeasca pe un ton care nu parea sa fie deloc afectat."
"Bine,nu mai suntem impreuna,am luat o pauza."-Nicolas.
"Am rasuflat usurata.dar totusi..o pauza.Ce insemna asta?Ca s-ar putea reimpaca?Ar fi cazul sa ma dau la o parte si sa-l uit,mi-am zis,nu vreau sa stric ceva.."
"Jess,promite-mi ceva!"-Nicolas.
"Ce anume?"-Jess.
"Nu,promite-mi!!te rog!"
"Bine...promit!-Jess.
"In seara asta,imi dai numarul tau de telefon"
"ce?..NU..."
"M-am rugat toooata saptamana,ce-i asa de rau in asta?te rog!!!"
"Off,bine.."
Au mers la petrecere,cele doua fete,foste colege de generala,au dansat,iar la sfarsit,telefonul Amaliei a sunat.Era Nicolas.
"Da?Ai venit?Hai ca o sa cobor acum!Ce?Ce sa-i zic?AA ok.."-Amalia
"Jess,tu ai cu cine sa mergi acasa?"-Amalia
"Da,vine mama!"
"Vezi ca s-a suparat pe tine,pentru ca nu i-ai dat numarul de telefon.."-Amalia
"da?..Pai..o sa vad...cum o sa fac..aa..du-te te asteapta.."
Mai ramasese cateva minute in hol,gandindu-se ce sa faca.Apoi,hotarata,a luat telefonul,a sunat-o pe Amalia,i-a cerut numarul,si tot statea pe ganduri.
"Pana m-am hotarat ce sa fac,mama venise.Am coborat.I-am spus cele intamplate.Ea din nou a ras.Off...nu stiam ce sa fac in acele momente.Cu cateva minute sa ajungem acasa,am trimis repede un mesaj la numarul lui de telefon,ce suna cam asa,"Buna,sunt eu,acesta este numarul meu de telefon".Tot eu cedasem.Ah aveam nervi.Imi parea ca ma citeste,ca stie ce simt.Ahh ce nervi aveeammmm!!!!
Tin minte ca in acea seara,am vorbit mult prin mesaje,dar cele pe care nu le voi uita,au fost cele in care el mi-a scris"Mi-e dor de tine...",iar eu i-am raspuns,cu o durere in inima ce ma domina,ce-mi domina sentimentele de bucurie din acea clipa in care el mi-a spus ca-i este dor de mine,ca"Nu ar trebui sa-ti fie dor de mine."
..va urma..
No comments:
Post a Comment