Abia acum
de Adrian Paunescu
Ranit la piept de crivatul caiinesc,
Ce-mi bandajeaza ranile cu luna,
Abia acum incep sa te iubesc,
Cand simt ca te-am pierdut pe totdeauna.
Si ranile mereu ma vor durea,
Slavind intampinarea ta tarzie.
Si-abia acum iti spun"iubita mea"
Cand nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie.
Deodata apa lumii te-a-nghitit,
Deodata am rams ranit de crivat,
Gesticuland spre minus infinit,
Si construind delicte impotriva-ti.
Atunci cand totul se-ntampla firesc,
Ne-mpotriveam ca soarele si luna,
Si-abia acum incep sa te iubesc,
Cand simt ca te-am pierdut pe totdeauna.
Deodata ce spun eu si ce spui tu,
Sunt doua inghetate limbi straine
Si la hotarul dintre da si nu,
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.
No comments:
Post a Comment