Intr-o zi,se hotari sa se vopseasca.Voia o schimbare,voia ceva indraznet,voia ceva care sa-i dea si mai multa incredere,voia sa ramana aceeasi,dar cu ceva diferit.
Avand o prietena foarte buna,de altfel,cea mai buna,o ruga pe aceasta s-o vopseasca.
"Vreau blonda"
"Bine,este deciza ta."
Vizibila fiind schimbarea,multi nu o mai recunosteau,multi se uitau ciudat,multi criticau,multi considerau ca i-ar fi stat mult mai bine ca inainte sau invers,ca acum ii sta mai bine,decat inainte.
Din atatea auzite..ce sa mai creada..Oricum,ea se baza mult pe sfaturile pritenei sale,asadar,daca acesteia din urma i se parea a fi o schimbare reusita,totul era ok.
Chiar se intreba cateodata"da' ce?asta e o schimbare doar exterioara,nu interioara.Ce legatura are asta cu principiile mele,cu idealurile mele,cu munca pe care trebuie s-o depun,cu sufletul meu.DEci,care-i problema pan' la urma?Sunt tot eu,doar cu o alta culoare a parului.Nu tre' sa te uiti crucis la mine pentru ca nici extraterestru nu sunt,si nici nu voi deveni,asa peste noapte,sau la o anumita ora din noapte".
DE fapt,pentru ea este un mister notiunea de "limita".In ce sens?Nu intelege de ce oamenii amesteca lucrurile,de ce nu le separa,si sa le imbine atunci cand este nevoie.Adica,vopsindu-se si-a oxigenat si creierul,sau cum?
De ce nu e munca,munca si distractia,distractie.Adica una e sa faci un lucru bun,muncit,facut cu placere de care sa te bucuri,si cu care sa bucuri pe altii eventual,facut totodata cu drag,pentru ca,daca acolo unde nu-i pasiune,nu-i placere,acolo nici n-o sa iasa ceva bun,si alta e sa faci totul la caterinca.
SE mira atat de des pentru ca unii copii,unii adolescenti iau viata ca pe "ceva"de care nu prea le pasa atat de mult.S-au gandit cumva ce vor sa faca mai departe cu viata lor?SE zice ca este bine sa traiesti prezentul,sa lasi trecutul,ce-a fost,a fost,iar viitorul se construieste oricum cu fiecare clipa ce trece.Asadar,sa traiesti decat prezentul...dar,ea crede cu desavarsire in faptul ca trecutul unei persoane este important doar pentru simplul motiv , acela fiind urmatorul:trecutul creioneaza personalitatea unui individ.Cand spunem "trecut"avem senzatia de "departe".saptamana trecuta o traiai "in prezent",azi,maine,peste un an,peste doi,n-o mai traiesti decat in suflet,daca ti-a ramas acolo,evident...
Cand a implinit 18 ani,era foarte speriata,tocmai de aceste lucruri:impunerea limitelor si modul de a trai.Apoi s-a gandit.DEcat sa-si mai stoarca nervii cu dorul de amintiri,cu decizii cateodata mult prea stricte,si-a propus sa traiasca fiecare clipa intr-un mod cat mai frumos(incerca),avand o idee de baza in ceea ce priveste Trecutul,respectiv,in ceea ce priveste Viitorul:clipa este cea mai importanta,si nu mai poate fi intoarsa,candva dusa,dusa ramane....
Stiti?pana si vopsitul are o limita.Una vizibila,ca sa-i zic asa,si una care se "simte",anume.Trebuie sa ai grija cat de des te vopsesti,pentru a nu se arde parul,sau stiu si eu sa trebuiasca sa tunzi o buna parte din el,pentru ca este vizibil afectata,si de asemenea, cand te vopsesti,iti schimbi doar culoarea parului,nu pe tine,nu sufletul tau...
Sunday, January 16, 2011
Saturday, January 15, 2011
Libertate 4
Scapase intr-o lume noua.Era libera si nu-i venea sa creada,si desi era adevarat,si desi intelegea acest lucru,se simtea mereu urmarita,se gandea de "N' ori inainte sa faca un lucru,ceea ce era si bine,dar cateodata si rau,pentru ca acea impulsivitate dintr-un anumit moment,nu poate fi intotdeuna una care sa duca la rau.
Simtea cum pe strada toti ochii sa atintesc asupra ei,cum toata lumea ar sti unde ea se duce,gadea intr-o maniera cam...nici nu stiu care-i cuvantul potrivit,dar oricum,acel fel ii facea mai mult rau decat bine.Toata viata ei,pana in acea zi cand gustase pentru prima data din liberatate,fusese fortata sa gandeasca la fel ca ceilalti,ca el,daca avea o altfel de parere,pentru ceilalti,pentru el,semnifica faptul ca"este clar ca are ceva cu mine".Desi poate ii treceau o mie si una de lucruri prin cap,bune,nu le putea pune in practica,de fapt ceilalti gandeau pentru ea,el gandea pentru ea,ideile ei nu erau luate in considerare,si trebuia sa taca.
Oricum ea se gandise ca-i va fi destul de greu sa se adapteze noului stil de viata,si isi propusese s-o ia incet,sa nu se loveasca prea brutal de toate lucrurile noi petru ea.
Toata viata se considerase un robot,dar acum era cazul sa schimbe acest lucru si sa profite din plin de fiecare secunda,pentru a se gandi cum sa schimbe aceasta lume,in mai bine,si evident,se gandise sa inceapa in primul rand cu ea,sa se bazeze pe ea,sa fie independenta,sa aiba propriile decizii,sa stie sa asculte de sfaturile primite,sa aiba responsabilitatea propiilor acte,sa aduca fericire tuturor,iar atunci cand va primi o palma,sa intoarca si celalalt obraz.
Stiti?Cu fiecare pas facut,asemana tot mai mult stituatiile in care era pusa cu zdrobirea imensului.Ruptura Titanicului in doua,imaginea privind oamenii care incercau sa se agate disperati de orice,doar or scapa cu viata,ii erau deopotriva vii in minte,in suflet.
Cerea cateodta prea mult de la oameni...Adica,si-a dat si ea seama ca ,pentru a fi inteles perfect,trebuie sa treci printr-o situatie identica,si cum ea nu dorea nimanui rau,prefera sa ramana neinteleasa...
Trebuia la un moment dat sa renunte la ceva foarte imporatnt pentru ea,lucru ce-o darama,normal,dar asta trebuia sa faca,pentru a nu da nastere la alte discutii.Multi ar spune ca ar fi existat si o cale de mijloc,dar asa cum a spus,"trebuie sa fii eu,ca sa ma intelgi",asadar prefera comentariile de acest fel,decat altele...
Altadata i se spunea "NU" tot la ceva la care aspira,si ii erau taiate aripile....dar viata merge mai departe,cu sau fara acel lucru pierdut...
Era vorba de rabdare...rabdarea pe care ea trebuia sa o aiba...Sa nu mai astepte atat de mult din partea celorlalti,sa nu mai fie surprinsa cand cineva o lasa la greu,sa nu mai ceara omului ce n-are.cateodata credea ca ea este la un nivel atat de scazut fata de altii,dar pusa in diferite situatii cu aceesi,constata faptul ca lucrurile nu sunt chiar asa...
Oricum...desi ea are niste ani acum..la fel de pesimista e....iar sufletul ii va ramane nevindecat orice ar face...Si totusi...de ce trebuia ea sa se simta vinovata pentru greselile altora?
va urma....
Simtea cum pe strada toti ochii sa atintesc asupra ei,cum toata lumea ar sti unde ea se duce,gadea intr-o maniera cam...nici nu stiu care-i cuvantul potrivit,dar oricum,acel fel ii facea mai mult rau decat bine.Toata viata ei,pana in acea zi cand gustase pentru prima data din liberatate,fusese fortata sa gandeasca la fel ca ceilalti,ca el,daca avea o altfel de parere,pentru ceilalti,pentru el,semnifica faptul ca"este clar ca are ceva cu mine".Desi poate ii treceau o mie si una de lucruri prin cap,bune,nu le putea pune in practica,de fapt ceilalti gandeau pentru ea,el gandea pentru ea,ideile ei nu erau luate in considerare,si trebuia sa taca.
Oricum ea se gandise ca-i va fi destul de greu sa se adapteze noului stil de viata,si isi propusese s-o ia incet,sa nu se loveasca prea brutal de toate lucrurile noi petru ea.
Toata viata se considerase un robot,dar acum era cazul sa schimbe acest lucru si sa profite din plin de fiecare secunda,pentru a se gandi cum sa schimbe aceasta lume,in mai bine,si evident,se gandise sa inceapa in primul rand cu ea,sa se bazeze pe ea,sa fie independenta,sa aiba propriile decizii,sa stie sa asculte de sfaturile primite,sa aiba responsabilitatea propiilor acte,sa aduca fericire tuturor,iar atunci cand va primi o palma,sa intoarca si celalalt obraz.
Stiti?Cu fiecare pas facut,asemana tot mai mult stituatiile in care era pusa cu zdrobirea imensului.Ruptura Titanicului in doua,imaginea privind oamenii care incercau sa se agate disperati de orice,doar or scapa cu viata,ii erau deopotriva vii in minte,in suflet.
Cerea cateodta prea mult de la oameni...Adica,si-a dat si ea seama ca ,pentru a fi inteles perfect,trebuie sa treci printr-o situatie identica,si cum ea nu dorea nimanui rau,prefera sa ramana neinteleasa...
Trebuia la un moment dat sa renunte la ceva foarte imporatnt pentru ea,lucru ce-o darama,normal,dar asta trebuia sa faca,pentru a nu da nastere la alte discutii.Multi ar spune ca ar fi existat si o cale de mijloc,dar asa cum a spus,"trebuie sa fii eu,ca sa ma intelgi",asadar prefera comentariile de acest fel,decat altele...
Altadata i se spunea "NU" tot la ceva la care aspira,si ii erau taiate aripile....dar viata merge mai departe,cu sau fara acel lucru pierdut...
Era vorba de rabdare...rabdarea pe care ea trebuia sa o aiba...Sa nu mai astepte atat de mult din partea celorlalti,sa nu mai fie surprinsa cand cineva o lasa la greu,sa nu mai ceara omului ce n-are.cateodata credea ca ea este la un nivel atat de scazut fata de altii,dar pusa in diferite situatii cu aceesi,constata faptul ca lucrurile nu sunt chiar asa...
Oricum...desi ea are niste ani acum..la fel de pesimista e....iar sufletul ii va ramane nevindecat orice ar face...Si totusi...de ce trebuia ea sa se simta vinovata pentru greselile altora?
va urma....
Sunday, January 9, 2011
Libertate3
Prietenii....off ,ca nu mai intelgea nimic!!NIMIC!NU INTELEGEA DE CE ATUNCI CAND SE CERTA CU UNUL DINTRE EI,SE DUCEA LA ALTUL,IAR ACELA O INTELEGEA,DAR NU IN TOTALITATE,UNEORI,ALTEORI,DA.O ENERVAU LUCRURILE SPUSE LA NERVI,O DERUTAU,NU MAI STIA CE SA CREADA"HELOOOUUU CINE PE CINE IUBESTE AICI?"
Vedea cum se misca totul in jururl ei,si ca tot ce este imprejurul ei incepe sa zboare,iar ea,desi ia la inceput totul ca pe o joaca,incepe sa observe,ca de fapt,nu-i nimic amuzant si ca totul se petrece astefl din cauza timpului ce alearga fara oprire...
Ar vrea sa spuna "Stooop"si se vede alergand dupa lucrurile dragi,are si ea o problema....Mai multe,dar,una care pur si simplu o face sa fie foare trista este problema dorului de amintiri.
Si mereu ar vrea sa spuna"hai sa mai facem o petrecere in pijamale la fel ca asta"hai sa mai petrecem o seara numai sub stele ca cea de ieri"..dar..nu..clipa nu poate fi la fel..ar fi o prostie sa incerci sa retraiesti ceva,sa te chinui sa fie la fel,pentru ca oricum nu va mai fi niciodata,niciodata,vor fi doar alte clipe...niciodata aceleasi.Niciodata aceleasi sentimente,niciodata...doar poze..poze..daca pozele ar vorbi..Ce placut ar fi..sa privesti o poza si aceasta sa-ti vorbeasca....bine,stiu ca acu deja viseaza si ca filmele Harry Potter au si ele o legatura..cu pozele vorbitoare..dar..cat de minunat ar fi..nu?
Sa auzi din nou vocea bunicului...sa auzi vocea unchiului de mult plecat spre orizont..sa auzi catecul pasarilor,sa vezi norii cum se misca..sa auzi vocea cascadei,sa te cutremuri la izbirea valurilor de stanci..OOOO dar daca pozele nu numai ca ar vorbi,dar ai putea totodata sa simti mirosul cozonacului,mirosul mamaligutei,mirosul vinului fiert cu scortisoara.....sa nu exageram si sa ne inchipuim cum ca, am putea sa si gustam din nou si din nou...din acelasi cozonac,iar acesta sa nu se termine....Adica deja am exagerat,de ce n-am face o pana la capat....?
Vedea cum se misca totul in jururl ei,si ca tot ce este imprejurul ei incepe sa zboare,iar ea,desi ia la inceput totul ca pe o joaca,incepe sa observe,ca de fapt,nu-i nimic amuzant si ca totul se petrece astefl din cauza timpului ce alearga fara oprire...
Ar vrea sa spuna "Stooop"si se vede alergand dupa lucrurile dragi,are si ea o problema....Mai multe,dar,una care pur si simplu o face sa fie foare trista este problema dorului de amintiri.
Si mereu ar vrea sa spuna"hai sa mai facem o petrecere in pijamale la fel ca asta"hai sa mai petrecem o seara numai sub stele ca cea de ieri"..dar..nu..clipa nu poate fi la fel..ar fi o prostie sa incerci sa retraiesti ceva,sa te chinui sa fie la fel,pentru ca oricum nu va mai fi niciodata,niciodata,vor fi doar alte clipe...niciodata aceleasi.Niciodata aceleasi sentimente,niciodata...doar poze..poze..daca pozele ar vorbi..Ce placut ar fi..sa privesti o poza si aceasta sa-ti vorbeasca....bine,stiu ca acu deja viseaza si ca filmele Harry Potter au si ele o legatura..cu pozele vorbitoare..dar..cat de minunat ar fi..nu?
Sa auzi din nou vocea bunicului...sa auzi vocea unchiului de mult plecat spre orizont..sa auzi catecul pasarilor,sa vezi norii cum se misca..sa auzi vocea cascadei,sa te cutremuri la izbirea valurilor de stanci..OOOO dar daca pozele nu numai ca ar vorbi,dar ai putea totodata sa simti mirosul cozonacului,mirosul mamaligutei,mirosul vinului fiert cu scortisoara.....sa nu exageram si sa ne inchipuim cum ca, am putea sa si gustam din nou si din nou...din acelasi cozonac,iar acesta sa nu se termine....Adica deja am exagerat,de ce n-am face o pana la capat....?
Prima emisiune in direct din 2011
Clubuuuuuuullllll Victoriooosssiiiloooooorrrrr s-a intors pe micile ecrane.Azi,a avut loc prima emisune din anul 2011,emisiune pe care cu totii am savurat-o!
A fost atat de bine sa fim iar in platoul Columna tv,si sa ne facem din nou auziti,in direct.Am cantat si am dansat(domnul Victor s-a dezlantuit,daca pot spune asa, si a dansat cu nerv).
Desi am fost mai putini decat de obicei,am ocupat fara sa ne gandim cele doua ore cu poezie,dar si cu cantece,iar astfel,le-am oferit telespectatorilor deopotriva bucuria noastra,zambetele noastre,dar si dreagostea noastra!!!
A fost atat de bine sa fim iar in platoul Columna tv,si sa ne facem din nou auziti,in direct.Am cantat si am dansat(domnul Victor s-a dezlantuit,daca pot spune asa, si a dansat cu nerv).
Desi am fost mai putini decat de obicei,am ocupat fara sa ne gandim cele doua ore cu poezie,dar si cu cantece,iar astfel,le-am oferit telespectatorilor deopotriva bucuria noastra,zambetele noastre,dar si dreagostea noastra!!!
Saturday, January 8, 2011
Libertate2
Titanic....liberate...imaginati-va!!!!Voi cu persoana iubita,cu persoanele iubite...numai apa imprejur,numai apa,cerul senin,transformandu-se treptat intr-o podea plina de gauri luminoase,puncte ale sperantei,faclii calauzitoare in timp...
Vantul bate..si bate...si bate si va atinge suav trupul uscat si va poarta intr-o lume noua, unde totul este permis,liber...
Va intindeti bratele inainte si incercati sa-l prindeti,dar el fuge,fuge la fel ca timpul,in acelasi timp cu timpul..si va vine in gand o melodie preferata.o melodie ce-ti vine in cap chiar si atunci cand esti vesel ,ori trist,ori ai o indispozitie ...
Am zis ca voi continua povestea ei,si asta o sa si fac..."imensul",marea,ea...
A venit o ziua in care a putut sa fie libera.A fost luata prin surprindere,chiar nu si dadea seama ce trebuie sa faca,chiar voia sa mai dureze perioada ei de "captivitate",pentru ca stia prea bine faptul ca fiecare inceput este greu,iar cat de greu...depinde de fiecare in parte.
Era speriata...Ceilalti(pentru ca desi era "Captiva"..avea prieteni adevarati si chiar daca nu o intelegeau uneori,ii erau aproape cat puteau)patrunsese deja in aceasta lume necunoscuta pentru ea,ii spuneau"fai fataaa si tuu"-unii,"incetul cu incetul,te vei obisnui si cu acest lucru"-spuneau altii...Pana la urma dadu piept,ce era sa mai faca,decat sa traiasca tot timpul intr-un balon de plastic...mai bine,CURAJ!
A pasit...avea prieteni pe care se putea mereu baza...desi erau toti diferiti,fiecare ii daruia cateceva din experieta lui...
...va urma...
Vantul bate..si bate...si bate si va atinge suav trupul uscat si va poarta intr-o lume noua, unde totul este permis,liber...
Va intindeti bratele inainte si incercati sa-l prindeti,dar el fuge,fuge la fel ca timpul,in acelasi timp cu timpul..si va vine in gand o melodie preferata.o melodie ce-ti vine in cap chiar si atunci cand esti vesel ,ori trist,ori ai o indispozitie ...
Am zis ca voi continua povestea ei,si asta o sa si fac..."imensul",marea,ea...
A venit o ziua in care a putut sa fie libera.A fost luata prin surprindere,chiar nu si dadea seama ce trebuie sa faca,chiar voia sa mai dureze perioada ei de "captivitate",pentru ca stia prea bine faptul ca fiecare inceput este greu,iar cat de greu...depinde de fiecare in parte.
Era speriata...Ceilalti(pentru ca desi era "Captiva"..avea prieteni adevarati si chiar daca nu o intelegeau uneori,ii erau aproape cat puteau)patrunsese deja in aceasta lume necunoscuta pentru ea,ii spuneau"fai fataaa si tuu"-unii,"incetul cu incetul,te vei obisnui si cu acest lucru"-spuneau altii...Pana la urma dadu piept,ce era sa mai faca,decat sa traiasca tot timpul intr-un balon de plastic...mai bine,CURAJ!
A pasit...avea prieteni pe care se putea mereu baza...desi erau toti diferiti,fiecare ii daruia cateceva din experieta lui...
...va urma...
Friday, January 7, 2011
Libertate
Ce cuvant,nu?...cata putere are..cata..enorm de multa...dar,cateodata este confundat cu nepasarea,cu uitarea,cu neasumarea responsabilitatilor.Dar stiti,cateodata,este atat de bine,atat de bine,foarte bine!!!!
Nici daca i s-ar pune in fata,asa negru pe alb,aceste cuvinte,nu si-ar da seama de adevarata lor valoare..oricum acum e prea tarziu....tarziu..tarziu..
Oricum,ce mi-a trecut prin cap,a fost urmatoarea poveste....la moda...
Este vorba tot de libertate.de modul in care este interpretata,viata,iubirea,teama...
Era tinuta intr-o colivie parca..Se gandea ca poate asa e cel mai bine,ca sa nu fie in vreun anturaj ciudat,ce ar putea sa aiba asupra ei numai consecinte negative,dar pana cand...Aceasta era intrebarea ce-o framanta"Pana cand sa mai fiu tinuta inchisa,cand voi putea zbura".
Voia sa fie libera,sa cunoasca lumea,stia deja ce era nociv pentru ea,pentru sanatatea ei,avea nevoie de intelegere,avea nevoie de sustinere,fiindca ii era totusi frica sa faca acest pas in lume.Desi stia lectia,o visa"nu ai voie sa fumezi,nu ai voie sa te droghezi,nu ai voie,nu ai voie,nu ai voie..!!"Aceste"nu ai voie"le lua ca pe niste sfaturi de care sa se tina strans si sa nu cedeze tentatiilor,pe care desi nu le cunostea,isi imagina .
Ii era teama...aproape de orice,pentru ca nu stia cum sa reactioneze,i se pare suspect orice,analiza fiecare cuvant ce iese din gura cuiva...era o ciudata...Bine ca macar ,numai ea stia lucrul asta,vorbea des cu ea,in gand...
Era comunicativa,dorea sa aiba prieteni,parea a fi copilul perfect,dar cum perfectiune nu exista....Incerca sa nu judece,pentru ca nici ei nu-i place sa fie judecata,nu voia sa raneasca pe nimeni,nici cu verbal,dar nici fizic... Ii placea foarte mult marea,era atat de misterioasa pentru ea,si atat de frumoasa,plina de Curiozitati,exact lucrul la care tresarea de fiecare data....
Marea...isi dorea sa fie sirena,sau oricum ceva care s-o tina sub apa mult timp,ca sa poata explora.i se parea ce-i drept,mult mai interesanta marea decat lumea ce-o inconjura,pentru ca ii era frica sa nu descopere ceva ce i-ar spulbera toate iluziile...Era tare fricoasa,si se lupta mult pe aceasta tema cu ea ..Era cel mai mare dusman al ei...Se invinovatea adesea,dar iar revenea la intrebarea"si daca as putea zbura?""Daca as putea zbura,isi zicea,poate ca as sti,poate nu m-as speria pana si de umbra mea"-bine si exagera,era mai puternica decat credea,dar totul era in ea,doar in ea..
Cel mai tare ii era frica de pacat.Se Simtea ca pe Titanic,atunci cand imensul se rupe in doua,iar multi,pentru ca nu reusesc sa fie suficient de puternici,nu se pot agata de o funie,de exemplu care sa le asigure imposibilitatea caderii in abis,sa nu fie inghititi astfel, de ape,respectiv de pacat,asa cum gandea ea.Va observa faptul ca aceasta asemanare cu imensul Titanic rupandu-se in doua nu va fi legata strict de pacat,va avea parte si de alte momente in care va simti ca aluneca,cand va simti ca puterile sunt la capat...
Va urma...
Nici daca i s-ar pune in fata,asa negru pe alb,aceste cuvinte,nu si-ar da seama de adevarata lor valoare..oricum acum e prea tarziu....tarziu..tarziu..
Oricum,ce mi-a trecut prin cap,a fost urmatoarea poveste....la moda...
Este vorba tot de libertate.de modul in care este interpretata,viata,iubirea,teama...
Era tinuta intr-o colivie parca..Se gandea ca poate asa e cel mai bine,ca sa nu fie in vreun anturaj ciudat,ce ar putea sa aiba asupra ei numai consecinte negative,dar pana cand...Aceasta era intrebarea ce-o framanta"Pana cand sa mai fiu tinuta inchisa,cand voi putea zbura".
Voia sa fie libera,sa cunoasca lumea,stia deja ce era nociv pentru ea,pentru sanatatea ei,avea nevoie de intelegere,avea nevoie de sustinere,fiindca ii era totusi frica sa faca acest pas in lume.Desi stia lectia,o visa"nu ai voie sa fumezi,nu ai voie sa te droghezi,nu ai voie,nu ai voie,nu ai voie..!!"Aceste"nu ai voie"le lua ca pe niste sfaturi de care sa se tina strans si sa nu cedeze tentatiilor,pe care desi nu le cunostea,isi imagina .
Ii era teama...aproape de orice,pentru ca nu stia cum sa reactioneze,i se pare suspect orice,analiza fiecare cuvant ce iese din gura cuiva...era o ciudata...Bine ca macar ,numai ea stia lucrul asta,vorbea des cu ea,in gand...
Era comunicativa,dorea sa aiba prieteni,parea a fi copilul perfect,dar cum perfectiune nu exista....Incerca sa nu judece,pentru ca nici ei nu-i place sa fie judecata,nu voia sa raneasca pe nimeni,nici cu verbal,dar nici fizic... Ii placea foarte mult marea,era atat de misterioasa pentru ea,si atat de frumoasa,plina de Curiozitati,exact lucrul la care tresarea de fiecare data....
Marea...isi dorea sa fie sirena,sau oricum ceva care s-o tina sub apa mult timp,ca sa poata explora.i se parea ce-i drept,mult mai interesanta marea decat lumea ce-o inconjura,pentru ca ii era frica sa nu descopere ceva ce i-ar spulbera toate iluziile...Era tare fricoasa,si se lupta mult pe aceasta tema cu ea ..Era cel mai mare dusman al ei...Se invinovatea adesea,dar iar revenea la intrebarea"si daca as putea zbura?""Daca as putea zbura,isi zicea,poate ca as sti,poate nu m-as speria pana si de umbra mea"-bine si exagera,era mai puternica decat credea,dar totul era in ea,doar in ea..
Cel mai tare ii era frica de pacat.Se Simtea ca pe Titanic,atunci cand imensul se rupe in doua,iar multi,pentru ca nu reusesc sa fie suficient de puternici,nu se pot agata de o funie,de exemplu care sa le asigure imposibilitatea caderii in abis,sa nu fie inghititi astfel, de ape,respectiv de pacat,asa cum gandea ea.Va observa faptul ca aceasta asemanare cu imensul Titanic rupandu-se in doua nu va fi legata strict de pacat,va avea parte si de alte momente in care va simti ca aluneca,cand va simti ca puterile sunt la capat...
Va urma...
Tuesday, January 4, 2011
Viata ...
A trecut Revelionul....a venit noul an..si-a trecut si ziua mea...dar parca nu ma urnea nimic sa scriu,nu stiu ce asteptam.Poate ca nu mai sunt atat de entuziasmata sa spun ca stang ani peste ani intr-un buchet ce sper ca va avea multe flori.
Parca a trecut prea repde,si eu una ma simt speriata,pentru ca nu stiu cum sa ma comport..oare varsta iti impune neaparat un anumit standard de comportament,asa cum unii si-l impun,gen:intre cateva zile si 15 ani rad continuu,visez,cad,ma ridic,dorm,ma plictisesc razand,dar rad in continuare..si rad,si rad,si iar rad...savurez clipa din plin...
Intre 15-26 de ani,se resimte nesiguranta,dezechilibrul,influenta anturajului,dragostea,dezamagirea,ura,si iar iubirea.Intre 26 si 56 de ani,apar regretele cand si cand,pot aparea copiii nostri....
De fapt..toata viata asta este o mare ciorba...cu de toate..fie ca-ti plac zarzavaturile,fie ca nu,trebuie sa le mananci,te obliga!!!!Trebuie sa suflii bine in ea,fiindca este cat se poate de fierbinte,si te poate rani cand nu te astepti!!!
Viata...ce cuvant...poate sa dea cineva o definitie exacta?ce inseamna "exact" in acest context?oare "exact" este "exact"privind viata?
Asadar,viata,un amalgam....diferit pentru fiecare...
Vreau sa le multumesc celor ce mi-au fost alaturi fizic,sufleteste de ziua mea SI NU NUMAI!!!!pentru cei ce nu ma inteleg...nu-i oblig sa ma inteleaga,ii va obliga oricum viata!!!
Celor ce vor sa ma judece:CALE LIBERA!!..exista un Dumnezeu pentru toti..o roata care se intoarce...
CONDOLEANTE din partea mea si a Ioanei,Roxi!!!STIU CAT DE GREU E,PENTRU CA MA PUN IN LOCUL TAU,SI SA FIU TU ACUM,ESTE ULTIMUL LUCRU PE CARE MI-L DORESC!ITI SUNTEM APROAPE SI TE IUBIM!!!
CINE N-ARE BUNICI,SA-SI CUMPERE......
Parca a trecut prea repde,si eu una ma simt speriata,pentru ca nu stiu cum sa ma comport..oare varsta iti impune neaparat un anumit standard de comportament,asa cum unii si-l impun,gen:intre cateva zile si 15 ani rad continuu,visez,cad,ma ridic,dorm,ma plictisesc razand,dar rad in continuare..si rad,si rad,si iar rad...savurez clipa din plin...
Intre 15-26 de ani,se resimte nesiguranta,dezechilibrul,influenta anturajului,dragostea,dezamagirea,ura,si iar iubirea.Intre 26 si 56 de ani,apar regretele cand si cand,pot aparea copiii nostri....
De fapt..toata viata asta este o mare ciorba...cu de toate..fie ca-ti plac zarzavaturile,fie ca nu,trebuie sa le mananci,te obliga!!!!Trebuie sa suflii bine in ea,fiindca este cat se poate de fierbinte,si te poate rani cand nu te astepti!!!
Viata...ce cuvant...poate sa dea cineva o definitie exacta?ce inseamna "exact" in acest context?oare "exact" este "exact"privind viata?
Asadar,viata,un amalgam....diferit pentru fiecare...
Vreau sa le multumesc celor ce mi-au fost alaturi fizic,sufleteste de ziua mea SI NU NUMAI!!!!pentru cei ce nu ma inteleg...nu-i oblig sa ma inteleaga,ii va obliga oricum viata!!!
Celor ce vor sa ma judece:CALE LIBERA!!..exista un Dumnezeu pentru toti..o roata care se intoarce...
CONDOLEANTE din partea mea si a Ioanei,Roxi!!!STIU CAT DE GREU E,PENTRU CA MA PUN IN LOCUL TAU,SI SA FIU TU ACUM,ESTE ULTIMUL LUCRU PE CARE MI-L DORESC!ITI SUNTEM APROAPE SI TE IUBIM!!!
CINE N-ARE BUNICI,SA-SI CUMPERE......
Subscribe to:
Posts (Atom)