Libertate 4

Scapase intr-o lume noua.Era libera si nu-i venea sa creada,si desi era adevarat,si desi intelegea acest lucru,se simtea mereu urmarita,se gandea de "N' ori inainte sa faca un lucru,ceea ce era si bine,dar cateodata si rau,pentru ca acea impulsivitate dintr-un anumit moment,nu poate fi intotdeuna una care sa duca la rau.

Simtea cum pe strada toti ochii sa atintesc asupra ei,cum toata lumea ar sti unde ea se duce,gadea intr-o maniera cam...nici nu stiu care-i cuvantul potrivit,dar oricum,acel fel ii facea mai mult rau decat bine.Toata viata ei,pana in acea zi cand gustase pentru prima data din liberatate,fusese fortata sa gandeasca la fel ca ceilalti,ca el,daca avea o altfel de parere,pentru ceilalti,pentru el,semnifica faptul ca"este clar ca are ceva cu mine".Desi poate ii treceau o mie si una de lucruri prin cap,bune,nu le putea pune in practica,de fapt ceilalti gandeau pentru ea,el gandea pentru ea,ideile ei nu erau luate in considerare,si trebuia sa taca.

Oricum ea se gandise ca-i va fi destul de greu sa se adapteze noului stil de viata,si isi propusese s-o ia incet,sa nu se loveasca prea brutal de toate lucrurile noi petru ea.
Toata viata se considerase un robot,dar acum era cazul sa schimbe acest lucru si sa profite din plin de fiecare secunda,pentru a se gandi cum sa schimbe aceasta lume,in mai bine,si evident,se gandise sa inceapa in primul rand cu ea,sa se bazeze pe ea,sa fie independenta,sa aiba propriile decizii,sa stie sa asculte de sfaturile primite,sa aiba responsabilitatea propiilor acte,sa aduca fericire tuturor,iar atunci cand va primi o palma,sa intoarca si celalalt obraz.

Stiti?Cu fiecare pas facut,asemana tot mai mult stituatiile in care era pusa cu zdrobirea imensului.Ruptura Titanicului in doua,imaginea privind oamenii care incercau sa se agate disperati de orice,doar or scapa cu viata,ii erau deopotriva vii in minte,in suflet.
Cerea cateodta prea mult de la oameni...Adica,si-a dat si ea seama ca ,pentru a fi inteles perfect,trebuie sa treci printr-o situatie identica,si cum ea nu dorea nimanui rau,prefera sa ramana neinteleasa...

Trebuia la un moment dat sa renunte la ceva foarte imporatnt pentru ea,lucru ce-o darama,normal,dar asta trebuia sa faca,pentru a nu da nastere la alte discutii.Multi ar spune ca ar fi existat si o cale de mijloc,dar asa cum a spus,"trebuie sa fii eu,ca sa ma intelgi",asadar prefera comentariile de acest fel,decat altele...
Altadata i se spunea "NU" tot la ceva la care aspira,si ii erau taiate aripile....dar viata merge mai departe,cu sau fara acel lucru pierdut...

Era vorba de rabdare...rabdarea pe care ea trebuia sa o aiba...Sa nu mai astepte atat de mult din partea celorlalti,sa nu mai fie surprinsa cand cineva o lasa la greu,sa nu mai ceara omului ce n-are.cateodata credea ca ea este la un nivel atat de scazut fata de altii,dar pusa in diferite situatii cu aceesi,constata faptul ca lucrurile nu sunt chiar asa...

Oricum...desi ea are niste ani acum..la fel de pesimista e....iar sufletul ii va ramane nevindecat orice ar face...Si totusi...de ce trebuia ea sa se simta vinovata pentru greselile altora?

va urma....